Nimeni nu se mai îndoieşte da faptul că veşnicia s-a născut la sat. Întrebarea pe care trebuie acum să ne-o punem este dacă satul românesc va fi veşnic. Şi când spun asta, mă gândesc la arhitectura sa tradiţională, obiceiurile şi portul popular. Case moderne ce nu au nimic în comun cu particularităţile arhitecturale specifice satelor nostre şi multe alte tehnologii moderne transformă mediul rural omorând frumuseţea şi eleganţa simplă a ţăranului român. Puţini meşteri populari sau iubitori ai frumosului rural fac eforturi pentru conservarea şi perpetuarea tradiţionalului din satele noastre.
Florica Criste, din Cizer, este o astfel de persoană, iar faptul că nepotul ei poartă la sărbători o cămăşuţă de in brodată cu motive locale spune multe despre eforturile ei de a păstra ce mai există încă.
Casa ei din Cizer a fost reabilitată recent şi se speră că un circuit turistic o va putea aduce în atenţia tuturor celor apreciază aceste frumuseţi, fie ei români sau străini.
Alţi iubitori ai frumosului din mediul rural sunt cei din familia Bodea, din Iaz, tată şi fiică, ce şi-au adus în curte, nu fără eforturi deosebite, o altă casă tradiţională, pentru a putea fi astfel salvată pentru veşnicie.
Mai mult decât vorbele, sper ca imaginile să vorbească despre frumuseţea veşnică a satului românesc.
