vineri, 6 decembrie 2013

Sălăjeanul ce a cântat cu Maria Lătăreţu

Are 81 de ani şi o ţinută ce emană demnitate, în ciuda hainelor ponosite pe care le poartă şi a greutăţilor pe care cu siguranţă le-a întâmpinat în decursul vieţii. În cheamă Ioan Pisek, e de etnie slovacă şi s-a născut în 1932, la Drighiu, în judeţul Sălaj. 


 Dragostea şi vremurile l-au adus însă în localitatea Făgetu, satul în care trăieşte cea mai mare comunitate de slovaci din judeţ - peste 700. Aşa cum ne povesteşte cu un accent ciudat, într-o frumoasă zi de început de decembrie 2013, a făcut armata timp de mai bine de trei ani, în mai multe zone ale ţării, printre care şi Bucureşti. S-a eliberat din armată în 1945, nu înainte însă de a cânta alături de Maria Lătăreţu, cea supranumită de Privighetoarea Gorjului sau Crăiasa cântecului românesc.
"M-a învăţat să cânt un unchi de-al meu. Am cântat cu Maria Lătăreţu două luni şi 14 zile şi am făcut plăci. S-au bătut plăci care au mers în Rusia, în Cehoslovacia şi în Bulgaria", povesteşte bătrânul. "Frunză verde trei spanace" este una din aceste melodii, pe care Ioan Pisek şi-o mai aminteşte şi astăzi, chiar dacă versurile se mai amestecă în glasul său tremurat, dar încă puternic şi melodios: "Frunză verde tri spănace/ Nu ştiu dorul eu ce face/ Frunză verde tri spănace/ Nu ştiu Nicu ce mai face, puiule, doruleţul meu/ Când îmi vine dor de tine/ Arde inimioare-n mine/ Când îmi vine dor de gură/ Ies afar’ mă uit la lună, puiule, doruleţul meu/ D-ar şti luna a vorbi/ Dorul mi l-ar potoli/ Spune lună, spune-mi mie/ Cum să găsesc dorul mândrei meu, puiule, doruleţul meu/ Uite mândra mea ce face/ ea se iubeşte cum îi place/ Şi aseară era la portiţă/ A stat de vorbă cu Gheorghiţă, puiule, doruleţul meu".

Bătrânul din Făgetu nu ştie să cânte doar cu glasul, ci şi din frunză, meşteşug preluat şi de fiul său, Iancu.


Bucureştiul vremurilor în care slovacul cânta pe scenă cu Maria Lătăreţu l-a cucerit pe acesta, un lucru absolut normal dacă ne gândim la satul din care a plecat, cu gospodării la sute metri distanţă unele de altele, fără apă curentă, energie electrică sau drumuri. De altfel, cu un zâmbet în colţul gurii bătrânul îşi aminteşte că a fost la un pas de a rămâne în capitală. O văduvă fermecată de înfăţişarea şi glasul slovacului i-a cerut să nu se mai întorcă la soţia din Făgetu, fiind de acord să-i plătească chiar chetuielile legate de divorţ. Bărbatul n-a acceptat însă propunerea şi a revenit la căsuţa lui modestă din micul satul în care trăiau cei de-un neam şi de-o limbă cu el. Acolo l-am aflat şi noi, pentru a ne spune poveste de mai sus, alături de multe alte lucruri interesante, precum reţetele plăcintelor slovace cu cartofi sau secretul preparării pălincii din cireşe sălbatice.
Privind apusul de soare la Făgetu, l-am înţeles şi noi bătrân pentru alegerea sa.


  

2 comentarii: