La revedere Europa!

"Copiii găsesc de toate în nimic. Adulţii, nimic în toate", spunea, în urmă cu două secole, Giacomo Leopardi, unul dintre cei mai mari poeţi italieni. Cugetare care m-a dus cu gândul la vremurile actuale, în care personaje politice importante, care se cred adulţi, găsesc "nimic în toate". Şi dacă tot veni vorba de contextul acestor zile, în care Europa se uită cu uimire (şi îngrijorare?) la noi, dar şi de copiii care găsesc de toate în nimic, poza de mai sus face referire la ambele chestiuni. Trebuie să recunosc faptul că fotografia cu pricina este una din preferatele mele, chiar dacă a fost realizată în urmă cu mai bine de trei ani, mai exact în 9 iunie 2009, ziua alegerilor europarlamentare, undeva între localităţile Păduriş şi Hida. Pentru a intra mai bine în atmosfera de atunci, vă redau un scurt fragment din ceea ce scriam, la vremea respectivă (şi încă o poză - bonus), în reportajul realizat pentru cotidianul Magazin Sălăjean, cu prilejul acelor alegeri. "Pe drumul de întoarcere către Hida trecem pe lângă trei pui de om, tuciurii şi nespălaţi, ce „păzesc” o roată de bicicletă şi mănâncă pufuleţi dintr-o pungă pusă pe jos, chiar în colbul drumului. Oprim, şi prichindeii nu au nici o ezitare în a ne aborda, cu zâmbetul pe buze, pentru a ne cere nişte bani şi ceva de mâncare. Pentru ei Europa e încă departe, iar Parlamentul European nici măcar nu există". 

De ce mi se pare că lucrurile nu s-a schimbat foarte mult în aceşti trei ani? Şi nu vreau să închei înainte de a vă spune cum am intitulat, atunci, poza respectivă: La revedere Europa!   

Vălul Miresei

La circa o oră de mers cu maşina, pe traseul Zalău - Huedin - Răchiţele, sau, dacă vreţi, la câteva minute şi doi kilometri distanţă de satul fostului premier Emil Boc, iubitorii de natură şi frumos se pot bucura de atingerea fină a "Vălului Miresei", una dintre cele mai impresionante cascade din România. O legendă locală spune că numele cascadei cu o cădere de apă  de peste 30 de metri vine de la faptul că, demult, o mireasă ar fi căzut de pe stâncile abrupte din zonă, iar voalul ei a rămas agățat pe stânci. Acolo, nuntașii s-au oprit și au început să plângă, dând astfel naştere unei cascade. Privit de aproape, şuvoiul de apă ce alunecă pe pietre formează un "văl" de stropi fini şi răcoritori, într-o zi toridă de vară. O imagine şi senzaţii copleşitoare, într-o zonă care chiar merită văzută.

Floare-albastră, floare-albastră

Avem o ţară în care agricultura ar trebui să dea un procent important din Produsul Intern Brut (PIB). Nu este aşa, iar motivele sunt multe şi greu de explicat în câteva rânduri. E de ajuns să spunem că agricultorii noştri nu vor să se asocieze nici în ruptul capului, amintindu-şi, probabil, de poveştile triste ale fostelor CAP-uri. Ţăranul român preferă să îşi lucreze palma lui de pământ, câştigată cu greu prin tribunale, cu plugul tras de cai. Sau, mai plastic şi sugestiv - dacă vreţi -, locuitorii satului Pericei, unde se cultivă vestita ceapă cu monument ce a ajuns şi în Cartea Recordurilor, preferă să îşi "rupă" spatele, an de an, plantând răsadurile de ceapă manual, fir cu fir şi refuzând totodată să se aşeze împreună la aceeşi masă, pentru binele comun. Ştiaţi sau nu, Sălajul are printre cele mai fărâmiţate terenuri agricole din ţară şi nu îmi dau seama ce ar putea schimba mentalitatea agricultorilor de la noi, pentru a-i determina să se asocieze, pentru a-şi putea vinde şi chiar depozita mai bine produsele pentru care asudă în fiecare campanie agricolă. Probleme ţăranilor nu ne împiedică însă să admirăm, într-o parcelă de câţiva metri pătraţi, cultivată cu grâu, frumuseţea fragilă şi albastră a unei flori de câmp, suprinsă de obiectivul aparatului de fotografia în pitoreasca zonă a Tusei.
"Şi te-ai dus, dulce minune/ Şi-a murit iubirea noastră/ Floare-albastră, floare-albastră/ Totuşi este trist pe lume" (Mihai Eminescu)

Lumini şi umbre

Dimineaţa este partea mea favorită din zi. Iar o dimineaţă la munte, cu atât mai mult. Aerul rece dar proaspăt, jocul de lumini şi umbre strecurate prin sita acelor de molid şi apa care curge la doi paşi de cortul în care am înnoptat: ce îţi poţi dori mai mult. Dimineţile sunt şi preferatele pescarilor din apele de munte. La Doda Pilii, un mic sat din Apuseni, un pescar matinal îşi încearcă norocul, sub un clopot de umbră, în soarele rece dar strălucitor al dimineţii. Peştii pe care speră să îi pescuiască nu au mai mult de 10 centimetri lungime, însă ceea ce contează cu adevărat nu este prada perscărească, ci relaxarea de care poţi avea parte, după câteva zile stresante la muncă, aruncând cârligul într-o apă rece de munte.

Ţepos dar frumos

Frunzele ţepoase ale scaieţilor încercă să ţină la respect duşmanii. De cele mai multe ori chiar reuşesc. Florile însă, fac încă o dată dovada că nu tot ceea ce are ţepi este şi respingător. În frumoasa zonă montană Ic-Ponor-Doda Pilii, din judeţului Cluj, florile spectaculoase ale scaieţilor atrag ca un magnet obiectivul aparatului de fotografiat. Şi nu numai...