Avem o ţară în care agricultura ar trebui să dea un procent important din Produsul Intern Brut (PIB). Nu este aşa, iar motivele sunt multe şi greu de explicat în câteva rânduri. E de ajuns să spunem că agricultorii noştri nu vor să se asocieze nici în ruptul capului, amintindu-şi, probabil, de poveştile triste ale fostelor CAP-uri. Ţăranul român preferă să îşi lucreze palma lui de pământ, câştigată cu greu prin tribunale, cu plugul tras de cai. Sau, mai plastic şi sugestiv - dacă vreţi -, locuitorii satului Pericei, unde se cultivă vestita ceapă cu monument ce a ajuns şi în Cartea Recordurilor, preferă să îşi "rupă" spatele, an de an, plantând răsadurile de ceapă manual, fir cu fir şi refuzând totodată să se aşeze împreună la aceeşi masă, pentru binele comun. Ştiaţi sau nu, Sălajul are printre cele mai fărâmiţate terenuri agricole din ţară şi nu îmi dau seama ce ar putea schimba mentalitatea agricultorilor de la noi, pentru a-i determina să se asocieze, pentru a-şi putea vinde şi chiar depozita mai bine produsele pentru care asudă în fiecare campanie agricolă. Probleme ţăranilor nu ne împiedică însă să admirăm, într-o parcelă de câţiva metri pătraţi, cultivată cu grâu, frumuseţea fragilă şi albastră a unei flori de câmp, suprinsă de obiectivul aparatului de fotografia în pitoreasca zonă a Tusei.
"Şi te-ai dus, dulce minune/ Şi-a murit iubirea noastră/ Floare-albastră, floare-albastră/ Totuşi este trist pe lume" (Mihai Eminescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu