Un castel... mai multe castele

Nu cu mult timp în urmă porneam entuziast, ca jurnalist, pe urma castelelor şi conacelor din Sălaj, pentru a le afla povestea, fascinat fiind de legendele trecutului. Credeam, la vremea respectivă, la fel ca şi astăzi, că vechile clădiri merită o soartă mai bună, că ele pot atrage turişti sau pot avea o altă destinaţie care să le readucă la viaţă. Sunt un nostalgic al vremurilor de demult, chiar dacă timpul a cernut, cu siguranţă, multe aspecte neplăcute ale anilor în care cavalerii şi prinţesele locuiau în castele, lăsând pentru posteritate mai mult o imagine idilică. Vizitând aproape toate castelele şi conacele din judeţ, am constat că acestea sunt, în general, într-o avansată stare de degradare, motivele fiind legate, în principal, de tergiversarea aplicării legilor privind retrocedarea proprietăţilor, dar şi de costurile uriaşe presupuse de lucrările de restaurare. Astfel, s-a ajuns ca majoritatea proprietarilor clădirilor istorice de acest tip, indiferent că sunt administraţii locale sau persoane fizice, să nu dispună de banii necesari pentru restaurare. Mai mult, la o analiză mai atentă apar şi întrebări legate de utilitatea lor, în cazul în care ar fi reabilitate. Efectul? Simplu de intuit. Clădiri ce impresionau altădată prin forma şi elementele de decor sau pur şi simplu prin amplasamentul în zone pitoreşti, sunt astăzi mai mult ruine sau chiar au dispărut de pe faţa pământului. Se poate face mai mult pentru ele? O întrebare de al cărui răspuns am ajuns să mă îndoiesc.
Un contra-exemplu însă, cel puţin pentru aspectul reabilitării, că cel al utilităţii nu îl cunosc, este Caslelul Haller, din localitatea Ogra de Mureş. Un conac al familiei Haller a existat şi în Sălaj, la Gârbou, dar a fost, se pare, furat şi distrus, cărămidă cu cărămidă.
Revenind la castelul din judeţul Mureş, acesta a fost reabilitat de o familie din Târgu Mureş şi transformat într-o pensiune de patru stele ce păstrează aerul încărcat de istorie al clădirii.

Nu ştiu, dar pot să bănuiesc că fost costuri enorme pentru a fi adus la starea actuală, însă rezultatul este unul deosebit. Imaginile ataşate sunt, cred, mai mult decât grăitoare. Iar ciolanul cu varză roşie este, vă asigur, delicios.