Castelul Bran sau turismul la umbra lui Dracula

Deşi am fost student, timp de cinci ani, la Braşov, la doar 30 de kilometri depărtare de Bran, din considerente care îmi scapă abia acum, la 15 ani de la absolvirea facultăţii, am reuşit să ajung la castelul din localitatea braşoveană supranumit, pe nedrept spun eu, Castelui lui Dracula. Dacă din punct de vedere istoric este o asociere incorectă, din punct de vedere turistic este ... o afacere profitabilă. Graţie americanilor, mai exact scriitorului Bram Stoker (biografia lui este expusă şi într-o încăpere din castel) şi filmelor care l-au avut ca personal principal pe Contele Dracula, castelul este, în imaginaţia turiştilor de pe toate continentele, reşedinţa nobilului cu instincte de vampir.

Trecând peste aspectele comerciale, castelul este un loc care chiar merită vizitat, cu o arhitectură neregulată, ciudată chiar, datorată probabil şi succesiunii de proprietari sau administratori pe care i-a avut, de-a lungul vremii. Printre aceştia se pare că ar fi fost şi Mircea cel Bătrân, bunicul lui Vlad Ţepeş, cel supranumit Contele Dracula. Mai recent, edificiul a fost proprietatea Reginei Maria, care l-a primit ca donaţie, din partea Primăriei Braşov, în 1920. Actualmente el aparţine familiei de Habsburg, căreia i-a fost retrocedat în 2009. În timp record, reprezentanţii familiei au transformat castelul într-o afacere de succes, obţinând, potrivit presei centrale, profituri tot mai mari, ce au trecut de un milion de euro în 2011. Desigur, au beneficiat şi de conjunctura Dracula-Ţepeş-Stoker-America, dar oare ce alt monument istoric din România, aflat în administrarea statului, aduce atâţia bani? Întrebare retorică, desigur.

De altfel, şi la momentul vizitei mele, pentru intrarea în castel se stătea la coadă la bilete, aşa cum am mai văzut, pe la noi, poate doar la Peleş.

Revenind la Dracula, sau la Ţepeş, dacă doriţi, domnitorul vestit pentru obiceiurile mai puţin ortodoxe de pedepsire acelor vinovaţi de diverse nelegiuiri (trasul în ţeapă), acesta nu a avut o legătură directă cu castelul. Poate atrecut pe lângă el, poate chiar a intrat în el, dar nu i-a aparţinut, cu certitudine, niciodată. De dragul succesului turistic însă, actualii proprietari au tapetat pereţii a două camere cu informaţii despre vampiri, Stoker, Dracula şi tot tacâmul.

Cu adevărat impresionante sunt însă restul încăperilor, ceea ce mi-a reţinut atenţia fiind câteva sobe din teracotă colorată, piese de mobilier din lemn masiv sculptate dar şi camere micuţe şi intime şi o terasă cu o privelişte superbă. Nimic horor, nimic sângeros.